Lenjeria intimă – un atu din umbră al femeii

Cărei femei nu îi place să fie cât mai aranjată inclusiv pe dedesubt, deși nu întotdeauna o vede cineva? Eu una, am o chestie: îmi asortez întotdeauna lenjeria intimă cu ceea ce port, deși nu știu decât eu, de cele mai multe ori. Dar important este că mă simt extraordinar de bine în pielea mea și în ceea ce port, iar asta se reflectă și în atitudine, nu-i așa, fetelor? Deși nu văd lenjeria intimă neapărat ca pe un secret al nostru, ci cva pe un atu al feminității, tind să cred că mă motivează în îmbunătățirea propriei atitudini și a schimbărilor mele.

Lenjeria intimă își are originile încă din perioada vechilor egipteni și a romanilor, 1323 i.Hr fiind data la care Regele Egiptului Tutankhamon este înmormântat împreună cu întreaga sa avere, dar și cu 145 piese de lenjerie intimă, care –pe atunci- constau într-o fâșie de pânză care se înfășura în jurul șoldurilor. Mult, mult timp mai târziu, în 1793 d. Hr, este inventată lenjeria din bumbac union suit (un fel de variantă a izmenelor de astăzi), lucru care a crescut necesitatea bumbacului ajungând ca acesta să fie produs în cantități industriale, dar și să coste. Ani mai târziu, Edison al lenjeriei , Horace Greeley Johnson inventează ceea ce astazi se numesc izmene. În 1922 scade interesul pentru pantalonii bufanți purtați de femei pe sub fuste și devine popularizată, mai ales în rândul adolescentelor, un nou tip de lenjerie, de lux, din chiffon și satin. Ulterior, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, doi designeri francezi au creat cam în aceeași perioadă bikinii, anul 1946 marcând apariția acestei piese underwear, eclipsată parțial în 1970 c când, pe plajele Braziliei apare lenjeria tanga.

Branduri cunoscute în domeniu:

-Victoria’s Secret – apare în 1977 în San Francisco – SUA, dar devine cunoscută în anii 1990, mai ales că a început să-și promoveze colecțiile prin mari prezentări de modă, iar produsele sunt variate şi prezintă toate caracteristicile fiecărei personalităţi. Este reprezentativă pentru segmental sexi, îndrăzneș, sex-appeal, pentru că se combină glamour cu chic-urban.

-Stella McCartney

- Lise Charmel, Bruno Manetti , Cotton Clubbranduri italiene pentru care a pozat inclusiv românca noastră, Catrinel Menghia

-Lejaby – creată în 1930 în Franța

- Comet, Christies, Chantelle

-Nina Ricci, Emporio Armani, versace, J.P.Gaultier, D& G, Etam, Mademoiselle Jean, Princesse Tam tam, Wonderbra (a creat primul sutien push-up) etc – despre ei știe mai toată lumea

-Triumph – unul din cei mai mari și cunoscuți producători de lenjerie intimă din lume care, mai nou, utilizează o nouă tehnologie prin care microfibrele sunt inserate în marginea dantelei, astfel încât lenjeria devine invizibilă chiar şi sub hainele mulate

- La Perla – reprezintă unul dintre cele mai faimoase branduri ale lenjeriei intime de lux feminine, care produce lenjerie intimă încă din 1954 și a fost aproape întotdeauna un lider de piață, mai ales că a creat primele produse de lenjerie colorată, lăsând la o parte culorile clasice: negrul, albul şi bejul, și este și prima care foloseşte în reclamele de la produsele sale modele care purtau bijuterii şi alte astfel de accesorii

- ID Sarrieri -înființată de românca Iulia Dobrin, pe când era studentă, actuialmente fiind una din cele mai influente mărci în materie de stil al lenjeriei intime, fiind inclusă în topul Forbes al celor mai luxoase modele de lenjerie de damă. Plus de asta, puțină lume știe că, pentru ecranizarea romanului „Diavolul se îmbracă de la Prada” au fost folosite piese de lenjerie din colecția Chicago Diamonds semnată I.D Sarrieri

-Beauty Night, Livia Corsetti, Magielle, Fantasy – mărci cu accent pe latura sexi și care sunt mai accesibile publicului țintă. Utilizează elemente extrem de sexi, majoritar transparente și sunt importate din UE.

- Jolidon – companie românească de succes, producătoare de lenjerie intimă, cu afaceri extinse în lumea întreagă. În urmă cu aproape 5 ani, Jolidon devenea prima companie românească ale cărei produse au fost contrafăcute în străinătate

- Pussycat Dolls, linia Pussycat Dolls Shhh. By Robin Antin (Robyn Antin este coregrafa fetelor, cea care a înființat trupa)

Cele mai exclusiviste mărci de lenjerie intimă sunt Carine Gilson (folosește cea mai fină și scumpă mătase, dantelă sau chiffon, creând prin fiecare piesă ceva unicat, valorând uneori mai mult ca o bijuterie) , Bordelle (aduce în actualitate vintage-ul în manieră clasică, sexy, mătăsos și senzual senzuale, prețurile urcând până la 1400 dolari), Agent Provocateur (un concept-store care da tonul in materie de moda de lenjerie), Guia La Bruna, Jean Yu ș.a.

Fetelor, când vă mai gândiți –lasă că nu mă vede nimeni– nu-i așa, vă vedeți voi înșivă. Și asta contează mult mai mult ca orice altceva, dacă vreți să vă simțiți cu adevărat bine în propria piele. Întâi recunoașteți în sinea voastră, și apoi optimizați ceea ce aveți de făcut.

Oana Nicolița

Despre contracepția modernă

O vorbă veche spunea “Nici o noapte de amor/ Fără oțet în dormitor” :-))) Timpurile sunt în schimbare, ca și societatea, omul, știința, medicina și nu numai. Femeile se schimbă și ele. Se reinventează. Se adaptează din mers. Metodele lor de a rezista în lume și de a alege cum să-și trăiască viața, se adaptează și ele. Cu sau fără ajutorul științei/medicinii, ori pur și simplu.

Contracepția modernă nu se exclude de la schimbare dar se exclude ignoranței și lipse mijloacelor financiare. Pe scurt, este compusă din inelul contraceptiv, pilule contraceptive combinate sau progesteronice, injectabile și, desigur, contracepția de urgență (pilula de a doua zi), sterilet, metode chirurgicale definitive (ligatura trompelor sau vasectomia) sau metode așa numite de barieră (prezervativul sau prezervativul feminin, căci da, există și așa ceva). Se opune contracepției tradiționale (nu râdeți, pe vremuri nu existau metodele de astăzi iar femeia trebuia să se adapteze, nu?) care presupunea împărțirea ciclului menstrual într-o perioadă fertilă și una infertilă (metodele așa numite naturale, adică metoda calendarului, metoda curbei termice, metoda Billings sau metoda C. interruptus).

Deși suntem tentate de — n –ori să investim în energia lui carpe diem și a sentimentelor, noi femeile am devenit mult mai capabile să ne gândim mai mult la viitor și consecințe, să conteze mult mai mult ce ne dorim și în ce măsură. Asumarea lui mâine stă în dorința de a alege, cu bune și cu rele.

Pe lângă caracterul relațional, puterea contracepției moderne este asimetrică în alegeri, are avantaje și dezavantaje, dar lasă libertatea de a alege, precum și mai multe metode sigure în alegere. Liberul arbitru devine aici, relația socială dintre conducerea timpului ca adaptare și supunerea/adaptarea femeii la situație, dar lăsând mereu portițe: alegerile proprii. Alegerile corecte ale actualelor femei în ce privește contracepția modernă ține de faptul că noi, ca și femei, ar trebui să ne schimbăm puțin câte puțin în fiecare zi și în raport cu cei de lângă noi, căci nu suntem singurele care sunt supuse experiențelor și, mai presus de atât, nu ne putem juca mereu cu viața noastră sau a altora, căci oricum o facem cu sentimentele. Dar, ca orice lucru sau situație, contracepția modernă are și ea riscurile ei, efectele dozelor de hormoni asupra femeii fiind considerate, în unele cazuri, cancerigene sau cu efecte secundare ori dereglante de metabolism. Eu una, merg pe metodele contraceptive moderne, deocamdată. Încă nu am devenit geloasă pe comparația cu trecerea timpului și nici nu am de gând să-mi asum întâmplarea –atât cât este posibil. Nu mă agăț de puterea alegerii, doar îmi asum alegerea.

Literatura de specialitate, nea Google și medicii spun că s-au efectuat comparații între ambele stiluri contraceptive, cele moderne și naturale. A reieșit că eficiența metodelor contraceptive moderne variază între 97 și 99 % (dar presupune și posibilitatea apariției unor efecte secundare , dar ușoare, tranzitorii), mai mare decât cea a metodelor contraceptive tradiționale care rareori depășește 60 – 65%.

Ce ziceți de contracepția masculină modernă? Este vorba de injecțiile cu testosteron, care duc la reducerea nivelului de LH (hormonul lutein) și FSH (hormon de stimulare foliculară), hormoni secretați la nivelul creierului și având o importanță deosebită pentru activitatea organelor masculine (reducerea nivelului acestor hormoni impiedica producerea spermei, care revine la normal după aproape 6 luni de la întreruperea administrării injecțiilor cu testosteron). Rezultatele celui mai amplu studiu dedicat contracepției masculine sub forma de injecții cu hormoni, testat pe un grup de bărbați chinezi, au fost publicate în 2009 dar, deși rezultatele studiului sunt încurajatoare, cercetările nu confirmă și faptul că, folosită pe termen lung, această metoda este sigură în totalitate. Nu este exclusă apariția anumitor probleme secundare, legate de inimă, creier, prostată etc.

Tu ca femeie, ce ai ales și de ce?

Oana Nicolița

Crăciun fericit…

… tuturor! vă dorim un Moș darnic în tot ceea ce vă doriți și voi, mai ales în clipe frumoase alături de cei dragi sufletului vostru.

O seară plăcută, bogată în gânduri senine, în liniște, răbdare și înțelepciune pentru anul care va veni. Fiți voi înșivă și bucurați-vă de ceea ce aveți deja.

Echipa Redwind.ro

Cadouri pentru ea

Hei, men (nu chiar men in black, nu? :-) ), nu vă mai dați după corcoduș, uneori sunteți în pană de idei, așa-i? Ce ziceți de:

  • Clasicul parfum (recomand parfumuri de lux mai puțin cunoscute sau accesibile, Nino Cerutti, Bvlgari, Issey Miake, Lanvin, Loris Azzaro, Viktor & Rolf, Zegna, Trussardi – dacă vă doriți să impresionați sau, pur și simplu, să dăruiți din suflet, faceți pe dracu în patru și luați, deși vă poate ustura la portofel luni bune de zile apoi!)
  • Bilet la teatru / balet, cu sau fără tematică de Crăciun (nu vă mirați, ne place, undeva acolo avem suflet de copil!!!)
  • Cutii pentru bijuterii – dar cutii interesante, cu design futurist, monocolore sau bicolore (cu aspect de altceva, gen sticlă de parfum, cutie de ceaiuri, cufăr antic etc, însă cu funcționalitate pt bijuterii)
  • Seturi îngrijire corporală, păr, chip, tratament pentru unghii, aromoterapie etc (recomand Wellness, Vintage Christmas, Nice time, Calm Down, Get Lively, etc)– orice femeie are nevoie de așa ceva, niciodată nu avem prea multe
  • Lenjerie de pat sau lenjerie intimă – repet niciodată nu avem prea multe, le schimbăm mai ceva ca pe șosete! (recomand Satin Max, Satin Lux, Versace, Victoria-s Secret, La Perla )
  • Ceas elegant de mână (un ceas accesibil ar fi marca Timex. Cine poate, ia Hugo Boss, Fossil, sau Valentino… căci Audemars Piguet, Hublot sau Cartier… cam greu, nu?)
  • Brățară picior – bijuterie insuficient mediatizată, aproape orice femeie pe care o cunosc, are așa ceva sau își dorește
  • Set ceai de Crăciun (nu toate recunoaștem, dar romantismul ne inițiază în speranță/încredere)
  • Bineînțeles, nu trebuie să uităm bomboanele Raffaello, ciocolata Leonidas sau Theobroma, pralinele Baci sau oricare altele, dar mai puțin comune/cunoscute etc (dacă se poate, –asortate—cu un mic buchețel de flori… cred că veți primi cea mai mișto recompensă)
  • Set cadou cu vin, cafea, ciocolată, parfum, gen Devotion sau Delice, Cacharel Liberte, etc… amintirea și momentul fac jocurile prezentului
  • Set machiaj – v-am spus mai sus deja ce important e, că niciodată nu e de ajuns :) încercați ceva de la Bruno Vassari, Parisax, Lancome, Dior sau mai accesibilul Fraulein

Mă opresc aici deocamdată… însă nu uitați, nu este nevoie, atunci când iubești sincer și necondiționat, să iei scumpeturi musai și toate cele.

Uneori, un simplu sărut din senin, o ciocolată mică sau să împarți o baie bună în 2, ori s-o aștepți acasă cu o ceașcă de vin fiert când se așteaptă ea mai puțin, ori o floare pe pernă seara, un masaj, aceste mici surprize spontane pot face minuni, inclusiv pentru tonusul emoțional al amândurora, nu numai pentru plăcerea clipei.

Simplele gesturi, cele mici și adevărate, sunt marile sentimente.

Oana Nicolița

Aventurile – a trăi clipa sau a fugi de ea?

Unele femei trăiesc numai cu gustul aventurii. Nu aventură de orice fel, gen o călătorie în locuri exotice, ci aventuri sexuale. Altele își doresc s-o facă măcar o dată în viață, să vadă cum e, căci gustul incitant al gândului în sine bate, probabil, rațiunea cotidianului plictisitor. Love affairs sunt doar pentru marile vedete, marii afaceriști, femeile versate ori –-prestatoare în domeniu– care știu exact la ce se așteaptă sau ce își doresc.

Aventura este înțeleasă ca schimb de plăcere sexuală, timp de o noapte sau de două-trei, fără niciun fel de implicație morală sau de obligații și aduce cu sine avantaje, dezavantaje, disconfort emoțional sau, dimpotrivă, pasiune și energie întreținute de conștiința nopților scurte. Depinde de la femeie la femeie, de stilul educațional de care a avut parte sau de influența mediului de viață.

Unele femei singure nu își doresc aventuri sau nu au avut niciodată. Pentru ele, fără vină și greșeli, totul ar fi mai ușor și nu ar fi, cred, nevoite să înfrunte propria realitate, dar nici așa nu este simplu, căci vor visa la ceva incitant sau vor căuta evadarea în alte chestii. poate că o aventură le va maturiza sau le va învăța că poți acționa și fără obligații.

Avantajele sunt pentru femeile ieșite din relații lungi, cu despărțiri amiabile sau mai puțin amiabile, care au nevoie de o evadare sexuală sau de plăcere/relaxare fizică, pur și simplu, fără să se gândească la nimeni și nimic. De distracție și atât. Sau sunt pentru tinerele care doar așa trăiesc. Ori sunt avantaje scurte, de moment și se merge pe carpe diem (trăiește clipa), repetând însă, nopțile. Sunt și pentru fetele singure dar cu carieră pe forțele proprii, care pur și simplu nu au cheful/timpul necesar pentru implicații/complicații. Și atunci își iau plăcerea și singurătatea și o impărtășesc preț de o noapte. Aventurile sunt avantaje simple inclusiv pentru oricine e singur (sau nu… deși aici pot interveni consecințe dezastruoase cu victime colaterale, pentru viețile celor implicați), dacă le privești ca situație simplă, cu puține complicații sau chiar fără ele. Aventura nu ține de dezvoltare personală și de evoluție spirituală. Ea ține doar de fizic și de distracție, privită ca o activitate de sex sportiv. Riscurile pot fi minime sau maxime, de la situație la situație și de la caz la caz (ca orice lucru în viață sau ca orice situație cu 2 fețe, sunt și femei implicate în relații, care ajung să aibă aventuri din varii motive, dar subiectul ăsta e prea complex să-l dezvoltăm acum). Pentru femeile singure, riscurile sunt minime și cu efecte considerate sănătoase. Un alt avantaj poate fi puterea și controlul propriului prezent și al propriei alegeri de a-ți petrece noaptea și de ați asuma un zâmbet nou, dimineața. Cu condiția, probabil, să nu-l mai revezi, ca să ai la ce visa sau ce povesti nepoților.

Dezavantajele unei aventuri, sunt că femeile care visează la o aventură (ca în filme chiar, deși sună răsuflat), indiferent dacă sunt implicate în relații sau nu, ajung să aibă așteptări prea mari și să ceară promisiuni timpului celorlalți. Părerea mea. Pentru că dezamagirea de a doua zi dimineață poate fi frustrantă, căci noaptea a trecut prea repede sau senzația de a doua zi nu e cea așteptată, când patul rămâne gol și femeia se simte părăsită. Iar gustul amar nu ți-l poți îndulci, cred, cu niciun fel de zahăr, indiferent că e gestul prietenei sau al cuiva drag, ori niște cumpărături sua o afacere de succes. Sau experiența în sine nu a fost așa cum trebuia, ori incompatibilitatea fizică a survenit rapid. Am văzut și eu Sex and the City, dar nu putem compara România cu SUA, și nici influențele exterioare ale prejudecăților existente, ori mijloacele de adaptare la viața în sine. Aventura nu este privită întotdeauna ca o distracție asumată de sine în România (nu vorbim aici de cercurile mondene cu altfel de experiență și altfel de mijloace financiare/ provocări ale clipei), ci este mai mult ascunsă. Pretențiile unei femei cer rezultate pe măsură. Efectele pot fi dezastruoase, tot pe măsură. Un dezavantaj ar mai fi și că, dacă nu te protejezi sau nu cunoști persoana în cauză suficient, te riști cu BTS.

O regulă a aventurilor, în literatura de specialitate, e că femeile nu trebuie să-și introducă partenerul de nopți pasionale (și atât!) în cercul obișnuit de prieteni. Dar ce te faci cu obișnuința în sine?!

Cunosc asemenea cazuri iar prietenele în cauză nu au uitat prea rapid experiența în sine. Dar nici nu au mai repetat-o. Îmi povesteau detașate despre aventură dar ceva mă face să cred că au dat vrabia din mână pe cioara de pe gard. Nu s-au simțit jenate sau vinovate ci, pur și simplu, goale și, ca să citez pe una din ele, –nu mă simt nici măcar rănită, am doar un gust amar, mă simt ciudat, exact cine nu sunt–. Cunosc și un caz fericit, a avut o aventură mișto, nu l-a mai văzut niciodată, au știut fiecare ce a vrut de la celălalt și acum noi două râdem de detalii și de ceea ce-și mai amintește. Alt dezavantaj poate fi că intimitatea nu este de natura unei apropieri reale, căci nu poate fi vorba să rămâi prietenă cu aventurierul tău sau să ai parte de momente intime așa cum poți avea numai alături de cineva într-o cursă pe termen lung. Pasiunea e bună pe moment probabil, căci –ca la orice lucru sau ca la orice situație din viață—pe termen lung poate surveni monotonia și plictisul. Nu ești mai deschisă într-o aventură, ci doar cauți necunoscutul care te atrage iremediabil sau care îți trăsnește niște palme neașteptate.

Stimularea emoțională a aventurii procesează experiența prezentului și a plăcerii, dar nu oferă garanții de păstrare în timp. Pe de altă parte, poate fi o evadare din cotidian care poate detensiona și mințile cele mai strălucite. Sunt oameni și oameni, cazuri si cazuri, fel de fel de situații. Aventura poate fi mișto, dacă e privită ca o experiență și atât. ea nu e menită să rezolve situații amoroase sau de viață, ori mijloacele financiare ale celor implicați. Nu e pentru soluții de durată, însă efectul ei instantaneu poate fi chiar motivațional, d egenul un șut în fund, un pas înainte, din ce spun studiile americanilor.

Mai important ca orice, femeile știu că nu își pot permite să-și piardă demnitatea. Au dreptul să aleagă o aventură sau au dreptul s-o refuze. Important e să fie pe placul lor, să nu se simtă vinovate, să-și asume experiența și să treacă, pur și simplu, mai departe.

Orice ar alege, totul e să-și asume inclusiv senzațiile de după, nu numai căutarea timpului pierdut.

Oana Nicolița

John Galliano

Lui i se aplică celebra –fashion is obsession– (de pe Fashion Tv), doar că, pentru el, puterea vieții vine din influența limbajului său vestimentar în modă.

Galliano alege mereu altceva în fiecare sezon, față de omologii săi în domeniu. Frapează prin culori puternice, saturate, şi o vigoare a formelor, învățând în permanență jocurile succesului prin marea sa regulă: nu încetează să se joace niciodată. Adept al asimetriilor de orice fel, elaborate prin accentele teatrale, dramatice, în stilul desuet și boem al anilor ’50, își păstrează vizionarismul prin tenta modernă/excentrică. Glamour, street style, urban-chic, playa, theatral, toate le regăsești la el. Și încă mult mai mult de atât.

În majoritatea show-urilor sale, Galliano şi-a demonstrat veleităţile de regizor, actor, jucător de șah în piesa propriei vieți, transmontarea vechilor timpuri prin cele actuale, readucând în prim-plan imaginația și carisma sa, pasiunea pentru vestimentație și trăsăturile a tot ceea ce este feminin. De la jocul de rol cu personajele Charlie Chaplin şi Buster Keaton până la imprimeuri sălbatice, florale, avangardiste, șpoate prea futuriste pentru gusturile celor cafre nu îl înțeleg dar îl aclamă, chiar și numai în secret, JG dă filosofiei sale de viață un accent melodramatic, de neînțeles pentru majoritatea, atrăgând mereu viziuni oculare de impact. Utilizează inclusiv personaje de desen animat în eprimarea viziunilor sale.

JG e genial și vizionar. Inventează roluri unor accesorii destinate cu totul altor chestii. Pălăriile, costumele, jambierele, mustățile, aplicații diverse, machiaj de teatru și multe altele, toate astea contribuie la a evidenția calitatea sa: rezistă în timp și mereu lasă loc de interpretări. Mereu trebuie să citești printre show-urile sale. Te poți trezi cu cravată pe post de brățară, cu jambiere la pantofi sau, simplu, cu fluturi pe post de perucă, pe lângă curele pentru talii cambrate, dar curele atât de stridente, că tocmai aici e frumusețea nelalocul ei.

Juan Carlos Antonio Galliano Guillén este pe jumătate gibraltarain și pe jumătate spaniol. S-a născut în 1960. După ce a absolvit la 24 ani Colegiul de Arta si Design St. Martin din Londra (unde se mutase împreună cu familia sa la 6 ani) cu o colecție inspirată de Revoluția Franceză, își croiește drum către succes și apreciere, întâi printr-un boutique londonez care i-a cumpărat colecția de absolvire, apoi în 1987, 1994, 1995 și 1997 (ultima oară împreună cu Alexander McQueen) a fost desemnat British Designer of The Year. Își mută pasiunea pe scena Parisului din anului 1990, motivat de anumite eșecuri pe scena londoneză. La Paris ajunge în 1995 director artistic al Givenchy (când conglomeratul de lux leader in lume LVMH -Louis Vuitton Möet Hennessey- a ales Galliano, atât pentru Alta Moda cât şi pentru Pret a porter -Haute Couture e Ready to Wear -) apoi al Christian Dior. În 2000, Galliano revoluționează din nou lumea modei cu o colecție – „Clochards” („Vagabonzi”), de o ingeniozitate simplă dar excentrică (sublimă prin sursa inspirației – după propriile declarații, imaginile zilnice din cele 40 de minute de jogging matinal). Din 2001 el devine si responsabilul imaginii parfumurilor Dior iar colectia prezentata in 2007 la Palatul Versailles, creata special pentru aniversarea a 60 de ani de la infiintarea casei de moda Dior, a șocat încă o dată în mod pozitiv prin ținutele, inspirate de operele unor pictori celebri precum Picasso, Renoir, Degas, Goya. Nu mai vorbim de colaborările pentru Evita –cu Madonna în rol principal, sau de colaborarea cu Kylie Minogue, Cate Blanchett, sau chiar lady Dy (a creat o haină “blu marino” pentru Principessa de Galles, care a îmbrăcat-o la deschiderea expoziţiei pentru aniversarea de 50 ani a casei Dior la Metropolitan Museum of Art din New York), Taylor Momsen etc.

Cea mai nouă colecție prezentată la Paris a uimit printr-o notă și mai dramatică, mai ales că machiajul manechinelor a completat imaginea de ansamblu a ținutelor surprinzătoare prin nuanțe stridente, combinații diverse și multă transparență epatând febril. Iar pentru Crăciunul lui 2010, JG a realizat o fantezie subacvatică prin designul bradului de Crăciun pentru hotelul de lux londonez Claridge’s (citându-l, cu — corali roz, cai de mare, anemone și meduze, toate strălucind ca pietrele prețioase și plutind printre frunzele de argint–).

JG e dependent de el însuși, acționând în concordanță cu propriile sale idei și propriul mod de viață. De viață.

Oana Nicolița

Cosmeticele unei femei

Femeia are parte de cosmetice așa cum un bărbat are parte de sex. Orgasmul vizual al ochilor și privirilor altora, fie că-s bărbați sau femei, contează tot atât cât contează pentru un bărbat mărimea (sau mărimea tehnicii!).

Deseori, pentru o femeie, soluția cea mai la îndemână este să nu exagereze cu nimic, iar ea face, uneori, exact pe dos. Utilizează cosmeticele ca și cum le-ar mânca pe pâine. Dau stare de bine, tonus emoțional optim, siguranță de sine, încredere și ce mai vreți voi. Unele femei sunt mai precaute, altele mai cu tupeu înainte, indiferent de consecințe.

Vorbind de cosmetice, vorbim de felul femeii de a fi. Chiar și cele mai naturale femei utilizează anumite produse. În categoria cosmeticelor intră fardurile, produsele de îngrijire a tenului, a corpului, a părului, produse de curățare, matifiere, gomaj, întreținere, hidratare, mascare, vopsire și tot ce mai vreți voi. Ah, să nu uităm de pafumuri, marea mea obsesie (mai nou, sunt în trend cosmeticele bio. Sunt și mult mai sănătoase. Dar nu toate ni le permitem, sau suntem deja obșnuite cu ceva).

Multe femei au devenit alergice la anumite cosmetice. Altele nu sunt atente la etichete. Altele nu le testează îndeajuns sau merg la specialiști. Fiecare cu plapuma ei. Nici eu nu eram atentă mereu, acum sunt, sunt pățită. Știu că mă expun, dar să știu la ce mă expun. Eu folosesc cu obstinație produse machiaj, crème, parfumuri, loțiuni, chestii de aromoterapie. Majoritatea dintre noi o facem. Suntem dependente de rezultate și de starea de după, așa cum sugarii sunt dependenți de mame. Considerăm problema rezolvată când avem mijloacele necesare la îndemână. Suntem altele după utilizarea cosmeticelor, și ne place acest alter-ego. Fugim de ceea ce nu ne place și, în același timp, criticăm și pe celelalte femei când fac același lucru.

Ne agățăm de cosmetice ca naufragiatul de firul de păr. Ne place, ne dă senzașie de putere, arătăm mult mai bine și, ca atare, emoțiile negative pot deveni energie pozitivă, numai dacă nu abuzăm. Ne jucăm cu cosmeticele cum se joacă și timpul cu vârstele noastre. bărbații adoră rezultatul, nu numai noi (rezultatele pozitive, se înțelege!).

Trebuie să știi să-ți respecți propriul corp ca să știi să folosești anumite produse. Să-ți dai ție ce ai nevoie, ce ți se potrivește, să ai răbdare să înveți, să cunoști, testezi…. nu să iei ce e în plus sau, pur și simplu, ce te face să-ți transformi energia pozitivă în negativă prin adicție, iar tu să nu îți dai seama de ce te simți inconfortabil. Corpul, fața, totul la noi suferă când schimbi raportul calității cu cel al cantității. Nu știm când să ne oprim nici când corpul ne dă semne. Sau nu vrem să învățăm o utilizare sănătoasă. Căutatul scuzelor aduce cu sine durere la propriu!

În general, cosmeticele pot conține ingrediente toxice sau periculoase (cele bio nu, dar să nu uităm de aspectul financiar), nu sunt întotdeauna avizate sau verificate la zi (cumpărătorul nu știe întotdeauna ce ia), pot conține substanțe cancerigene,conservanți sau parabeni periculoși ș.a.m.d.

Legea română privind produsele cosmetice, nr. 178/2000, republicată în 2005, spune că produsele cosmetice disponibile pe piață nu trebuie să pericliteze sănătatea umană atunci când sunt folosite în condiții normale sau rațional previzibile de folosire, ținându-se seama în special și de prezentarea produselor, etichetarea, instrucțiunile privind conservarea, depozitarea, utilizarea și îndepărtarea acestora, precum și de orice altă indicație prevăzută de producător, de reprezentantul său autorizat, sau de orice altă persoană. responsabila pentru punerea pe piata a produsului. Nu există propriu-zis la noi în țară o instituție care să se ocupe de reglementare, iar drepturile legale țin de Ministerul Sănătății.

SUA au Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor (FDA) – agenţia naţională de reglementare care deține o autoritate legală pentru reglementarea produselor cosmetice, produselor alimentare, medicamentelor cu sau fără prescripție medicală, dar și a altor produse. FDA are autoritatea de a retrage de pe piață orice produs, în cel mai scurt timp, dacă acesta nu corespunde standardelor de fabricare.

Eu sunt dependentă întâi de parfumuri (Chanel, Armani, Rabanne, Gucci, D&G, Dior, Miake etc), apoi de produse de machiaj (Rubinstein, Lancome, Dior, Chanel, Shiseido etc) și produsele de îngrijire corporală & aromoterapie (listă prea lungă, lol). Am grijă de mine și îmi place asta, dar dependența are riscurile ei. Când rămâi pe zero, cam nasol. Mijloacele financiare nu sunt mereu la zi iar corpul simte. găsești soluții pe termen limitat dar stai băgată la priză. În cazul cosmeticelor, la mine nu e vroba numai de imaginație sau de nevoile lui Maslow (adaptate de femei și la cosmetice), e vorba că senzația puterii proprii îmi dezvoltă o realitate asertivă. Important este că, întotdeauna, dar întotdeauna fac în așa fel încât să fiu și să mă simt ACASĂ, în propriul meu corp.

Care sunt cosmeticele voastre?

Oana Nicolița

Blonde vs. brunete

Zice s-ar că majoritatea bărbaților preferă femeile blonde. Nu mai zic de sânii mari aferenți și fundul planturos, gen Kim Kardashian (doar că ea-i brunetă!). Literatura de specialitate, marile reviste, diverse studii medicale și câte și mai câte au arătat, în timp, preferința bărbaților pentru femeile blonde. Se mai spune, din punct de vedere științific, că femeile blonde au o cantitate de progesteron mai mare decât brunetele, acest hormon feminin fiind extrem de important in capacitatea femeii de a fi fertilă. Chit că nu folosește fiecare zi așa cum e ea și că scopul scuză mijloacele. Istoria ne spune și ea că blondul, culoarea părului care înnebunește hormonii masculini, este asociată nu numai cu fertilitatea, ci și cu seducția, puterea feminină. Teoria evoluției sugerează, de asemenea, că omul de Neanderthal ar fi preferat blondele. Peter Frost, un antropolog canadiano-american susține că bărbații preistorici nu aveau o viață lungă și înclinau să aleagă mai degrabă femeile blonde, acestea ieșind în evidență. Alții suțin că blondele știu ce vor imediat. Ce-i frumos, și lui Dumnezeu îi place!

Se mai zice că blondele au capacitatea genetică de a avea sâni mari, mai mult decât brunetele. Ca atare, sunt mai preferate la pat și pentru distracții. Și când mă gândesc și la potența financiară a bărbaților care le stau alături, iese ditai industria silicoanelor! Dar și uraganul Katrina în portofelele bărbaților! Bifăm pe listă și că blondele sunt mai ușor de agățat. dar eu știu și brunete care se lasă agățate ușor sau blonde care nu se lasă, pur și simplu. La partea intelectuală mă abțin să comentez, cunosc și brunete dotate foarte slab, intelectual vorbind. Slavă Domnului, pe lumea asta avem loc toți!

Norma Jeane Mortenson, ulterior Baker, alias Marilyn Monroe a fost întâi brunetă. A devenit blondă și, ca atare, imaginea marilor tehnici de seducție feminină. Ea spunea că parfumul o îmbracă. Ea avea diamantul drept cel mai bun prieten. Fashion-icon pentru lumea întreagă, Golgotă pentru propriul ei destin. Madonna e blondă. Kim Kardashian e brunetă. Jaqueline Onassis a fost brunetă. La fel și Angelina Jolie, tot brunetă. Paris Hilton, blondă. Dar ea pozează în imaginea marii ușuratice, pentru că știe ce se vinde. Din umbră, conduce linii vestimentare, un restaurant și multe altele.

Dar știți vorba aia, oamenii confruntați cu stereotipuri, mai ales cele legate de femei, probabil le asimilează în mod inconștient, nemailuând în seamă tendințele societale, ci doar trend-urile și hormonii din pantaloni. De brunete se spune că sunt mai cerebrale, au tendința să fie mai plinuțe (așa o fi universal vorbind?!). Cum tenul deschis si părul blond natural sint caracteristici rare, brunetele devin majoritare și dominante, utilizându-și caracteristicile instinctuale mult mai bine în viața reală. Nu vorbim aici de IQ-ul blondelor vs brunete, căci cunosc blonde (natural) extraordinar de deștepte, nu numai brunete extraordinar de deștepte. Dar cunosc și brunete pe care, dacă le auzi vorbind, spui clar –asta-I o tută!!–.

Cică brunetele își doresc mai mult copii, decât blondele. Emană forță și personalitate, sunt mai cu vino-ncoa la sex appeal, datorită naturaleții neforțate. La ele alintul înseamnă raționalizarea clipei. Au putința de a transforma energia vizuală negativă într-una pozitivă. Zâmbesc altfel. Se tem și ele de lume, dar nu se agață de propria lume prin seducție ci prin pasiuni colaterale și forța gândirii. Respingerea pentru ele e un pas înainte. Așa o fi!? Cert e că brunetele sunt glamour și încrezătoare. Brunetele sunt femei din umbră, marile amazoane.

Cert mai e și că, orice ar fi, blondă sau brunetă, o femeie trebuie să fie genul bărbatului căruia se adresează și între ei trebuie să fie ceva. Sclipirea, scânteia, un zâmbet, orice. Da, culoarea părului o fi dominantă vizual dar, inconștient, chimia corpului face legea.

Eu sunt brunetă. Blondă am fost doar vopsită. Mi-a păcut. Cu timpul, poate repet experiența. Am revenit la nuanțele mele de brunetă, deoarece mi se părea mie că dădeam senzația de –afară era vopsit gardul și înăuntru leopardul– (prea mă lua lumea de blondă la creieri pentru că, cică, aș fi deja frumoasă și ajunsesem să mă tem pentru siguranța de sine în privința intelectului. Trebuia să redevin stăpână pe mine, nu să îmi alung personalitatea din integritatea ei, ca atare să-mi respect ideile și neuronii).

Ce ziceți, fetelor? Tare sunt curioasă ce ar spune și lesbienele, nu numai bărbații, la ele ce e de preferat, blondele sau brunetele?!

Oana Nicolița

Nașterea naturală vs cezariană

Cea mai populară formă de naștere, nașterea naturală este unică pentru fiecare femeie. La unele femei implică dureri monstru (datorate contracțiilor) și epiziotomie, la altele este mai ușoară. Unele femei aleg anestezia epidurală pentru nașterea naturală, altele nasc fără epidurală. Sunt utilizate și alte tipuri de medicație, sunt –însă- și femei care aleg să nască fără niciun fel de medicație (metoda Bradley, care include participarea unui antrenor, înțelegerea importanței nutriției pentru mamă și bebe, evitarea medicației în timpul sarcinii, al nașterii sau al alăptării).

Trebuie să știți că toleranța la durere este variabilă în funcție de particularitățile fiecărei femei în parte și, în majorutatea cazurilor, refaceerea după naștere este mai rapidă față de refacerea după o cezariană. Dar, mai este ceva: analgezia (este administrată intravenos și are dezavantajul de a produce o sedare accentuată abebelușului și , astfel, a scăzut în -preferințe-) este indicată numai la nașterea pe cale naturală, asigurând doar diminuarea durerii, căci anestezia intervine la cezariană și asigură blocaj senzitiv (nu mai simți) și motor (mușchii nu mai sunt supusi controlului voluntar și se relaxeaza), deci te relaxezi și nu mai simți durerea. La cezariană, aflăm că se utilizează rahianestezia.

Rutina emoțională îți comunică schimbarea, indiferent ce ai alege și te face să fii ușor de recunoscut ca și femeie, greu de recunoscut ca și mod de a lupta și rezista. Nu te mai expui oricărui risc și devii mai precaută cu viața ta emoțională, responsabilă aproape în totalitate de trăirile tale. În general, că mai sunt și excepții de la regulă!

Datorită diverșilor factori (neliniște, frică, neîncredere, rezistență emoțională sau psihică scăzută la durere, anumiți factori medicali de necontestat etc) astăzi cele mai multe femei aleg nașterea prin cezariană. Nu mai este demult un tabu și dă un confort psihic ridicat. Dar costă!

Pro naștere naturală : legătura subconștientă între mamă și făt mult mai puternică, dezvoltarea fătului mai bine (nașterea naturală permite maturizarea aparatelor și sistemelor copilului), dezvoltarea instinctului de autoconservare la făt mai bine decât în cazul celor născuți prin cezariană, te refaci mult mai repede și te poți ocupa imediat de bebe, lactația apare mult mai repede. Se pare, de asemenea, că s-a dovedit că durerea are o componentă psihologică, ce ține de frica de necunoscut. Deci, o femeie care nu știe ce i se va întampla are dureri mai mari decât una căreia i s-a explicat prin ce va trece.

Contra naștere naturală: riscul extragerii cu forcepsul care poate cauza anumite handicapuri pentru făt, ruperea oaselor sau efortul fizic care poate determina moartea unu făt (mai rare cazurile dar riscul există), depresie post-partum pentru mamă, depresie care însă poate apărea și la cezariană (literatura de specialitate arată că este mai frecventă la mamele care nasc natural) etc

Pro cezariană: bebelușul nu riscă probleme (neurologice, cauzate de foceps, grabă, neatenție, rupere de oase, mort datorită efortului etc), este mult mai indicată în sarcinile în care mama are bazin îngust și nu poate rezista efortului sau prezintă o infecţie cu virus HIV, sau o infecţie herpetică genitală, pentru a se preveni infecţia bebeluşului în vaginul mamei. Alte situaţii în care se apelează la această metodă sunt cele în care placenta blochează colul uterin sau există o dezlipire de placentă.

Contra cezariană: risc de infecții, risc de reacție sau complicații pentru mamă la tipul de anestezie, oricare ar fi acest tip, o vreme te miști greu, nu-ți iei imediat bebelușul în brațe, lactația poate apărea mai greu etc.

Voi ce v-ați dori -cele care vreți copii- sau, unde este cazul (cele care aveți deja), ce ați ales? Determinate de ce anume?

Oana Nicolița

ps: nu am uitat de nașterea în apă, dar e altă papa de pește iar la noi în Ro… nu prea ai unde

Bursa sentimentelor

Sunt femei care joacă murdar, foarte murdar, la bursa sentimentelor. Sunt femei care joacă cinstit, atât de cinstit că ele plătesc și pentru alții. Ambele categorii pierd și câștigă și iarăși pierd, într-un fel sau altul. Mai târziu, devine evident că tot răul este spre bine (sau nu?).

Nu suntem aici să judecăm, ci să discutăm.

Femeia care face un copil să păstreze pe cineva lângă ea, când acel cineva, poate, nu își dorește copii (nu vorbim de căsătoriți). Calitatea conștiinței scade direct proporțional cu disperarea și, pe viitor, copilul plătește. Abandonul emoțional al tatălui aduce cu sine dureri viitoare și răni vechi.

Femeia care înșeală din disperare. Vrea să evadeze din ceea ce trăiește zilnic și caută liniște. Este puternică pentru alții și devine singură în suflet, pentru ea. Cu sau fără vină, trauma acomodării cu prezentul este dificilă.

Femeia care insistă în viața fostului, după ani de zile, când aceste-I deja însurat. Am mai discutat asta. Eleganța civilizației nu scuză scopurile în acțiune.

Femeia care face un copil cu donator de spermă. Femeie singurp sau femeie într-o căsnicie încercată. Valoarea prezentului crește în raport cu cotația ridicată de acțiunea curajului la bursa sentimentelor. Devine mai împlinite și pierde anumite conflicte cu trecutul și cu sine însăși. Devine amazoană și liniștită.

Femeia care minte, destrămând cu bună știință o căsnicie pe jumătate destrămată, a amantului. Esau femeia amantă, care rămâne astfel ani de zile. Nu are ce destrăma, căsnicia amantului e de conveniență și le convine tuturor, au prea multe d epierdut altfel. Dar ce se face ea, această femeie, mereu singură de sărbători, cu toți banii din lume sau fără ei? Nu trebuie să dea explicații nimănui, dar pierde enorm, acțiunile îi scad în fața realității. Propria viață și-o pariază pe dragostea furată.

Femeia care face totul pentru unul din copii. Alege între copii și soț/tată. Nu are de ales și, cu toate astea, tot ea se simte vinovată. Oricum ai da-o, devine dependentă de iertare. Doar că nu o recunoaște. Acțiunile ei scad dramatic, deși conștiința crește considerabil.

Femeia care alege un mod de viață homosexual. E dreptul ei, destinul ei, alegerea ei. Nu se joacă des cu cei din jur și mentalitățile lor, se joacă dfoar cu propriul destin. Între a recunoaște și între a înfrunta adevărul față de ceilalți, e cale lungă, alteori scurtă. E sleită de atâta șuptă, dar poate e fericită. Restul lumii nu are ce-I face, bursa ei e în creștere. Se redescoperă pe sine și acceptă vcalitatea timpului, doar că în alte moduri. Acum, dacă la mijloc sunt și copii, și –victime—colaterale, devine extrem de greu. Ascunde și tace sau dă cărțile pe față.

Femeia care conduce. E șefă și trebuie să-și impună competența și profesionalismul în fața misoginismului unora și în fața invidiei altora. Descoperă ce ăși dorește în raport cu acțiunile comportamentului angajaților și , pentru ea, o relație profesională sănătoasă devine o bucurie sinceră sau o ipocrizie extremă. Banul conduce viața, sau puterea conduce caracterul. Trece prin botezul îndoielii și calcă pe subiectivism sau trece prin botezul corectitudinii riscante și calcă pe greșeli, dar zâmbind.

Indiferent de situațiile și exemplele nenumărate din viață, bursa sentimentelor devine luptă cu propriul sine și nu renaște din cenușă.

Oana Nicolița